luni, 21 decembrie 2009

Timpuri vechi si timpuri noi - o singura carare


Au trecut 20 de ani de la revolutia din 1989 si ne uitam in jur si oamenii tot tristi sunt.Probabil ca nu exista moment mai fericit pentru romani decat atunci cand poporul roman l-a indepartat pe Ceausescu si sotia sa, acestia plecand cu elicopterul.
Oamenii s-au strans in fata Comitetului Central si la Televiziunea Romana si au reusit sa isi castige libertatea chiar cu pretul vietii lor.
Oamenii au ingenunchiat pe strazi si si-au strigat bucuria in gura mare, simtind cu adevarat ca sunt liberi.
Romanii au aratat ca in ciuda faptului ca nu stiau ca in Timisoara incepusera revolte revolutionare, s-au sprijinit si impreuna au format o multime de oameni care avea decat un vis:sa scape de tiranul care i-a mintit ani de-a randul.
Cu toate acestea, inafara de cei cativa ani care au urmat dupa revolutie (aproximativ 3 - 5 ani) in care oamenii cu adevarat erau veseli si se vedea acest lucru pe fetele lor (din cele spuse de parintii mei), au revenit vremurile in care, cu toate ca suntem liberi, situatia majoritara a populatiei tarii nu o duce tocmai bine, ba chiar un lucru este dezamagitor, acela ca sunt discrepante mari intre straturile sociale si ca s-a ajuns in situatia in care oamenii se intreaba daca revolutia a avut un rezultat concret.Am auzit o relatare la televizor a unui actor trecut prin viata si cu experienta care spunea ca exista o singura diferenta intre situatia de acum 20 de ani si cea de acum: atunci era un singur dictator, iar acum mai multi.
Situatia este cumva foarte bine conturata in ceea ce priveste Romania, iar acest lucru se vede foarte simplu la televizor.Tot mai multi oameni sunt pusi in situatia de a pleca din tara si de a-si lasa copiii acasa, invatamantul este la pamant (fie ca vrem s-o credem sau nu, aceasta este realitatea si ma abtin cumva sa spun cine este vinovat pentru a nu da drumul la nu stiu ce speculatii), statul cere bani frumosi din veniturile oamenilor pentru sanatate, dar cu totii stim ca in momentul in care avem nevoie de interventii medicale sau analize, ne sunt ceruti bani in plus doar pentru ca medicul sa faca operatia respectiva (lucru care in strainatate nu se intampla, sau se apeleaza la el foarte rar), justitia este corupta, iar cel mai prostesc lucru si naiv lucru este acela ca in cadrul alegerilor pentru presedentie, oamenii sunt momiti cu diferse alimente si lucruri de nimic pentru a acorda votul respectivei formatiuni politici care le ofera (si acest lucru se intampla tot din cauza saraciei pentru ca oamenii se bucura la aceste maruntisuri si uita ca este importanta competenta candidatului pentru acel post si mai putin alte caracteristici ale acestuia).

Voi reveni cu alte postari referitor la acest subiect, de aceea nici nu il inchid.Sper doar ca lucrurile sa se schimbe in bine.:P:D

sâmbătă, 19 decembrie 2009

Noi si timpul...


Dupa multi ani in care parintii ti-au repetat ca scoala este cea mai importanta, ajungi la o varsta (14 - 16 ani)in care iti spui ca scoala este decat o pierdere de timp, un chin, o povara pentru tine.Ai bani de buzunar, te distrezi cu prietenii la petreceri, in cluburi, stai pe Internet cat mai mult timp si totul pare perfect.
Dar timpul mai trece si deja te numesti major.Vrei sa-ti faci cat mai multi prieteni, sa intri la facultate pentru ca este dorinta parintilor (in foarte multe cazuri).
Deja ai o slujba care nu iti ofera mare satisfactie, dar din banii castigati incerci sa iti faci toate poftle.
Intre timp ti-ai facut chiar tu familia ta si duci o viata decenta, cu bune si cu rele.
.....................................................................................
Probail este o poveste tipica, individualizata bineinteles de fiecare persoana in parte pentru ca fiecare isi urmeaza viata intr-un mod aparent diferit.
Dupa acesti ani in care viata si-a urmat cursul, avem diferite discutii (in sensul bun :P:D:P) cu familia, cu prietenii, cu rudele despre amintirile dinainte de...
Aceste lucruri sunt normale, dar probabil se intampla sa uitam un lucru foarte important:timpul trece si nu mai putem sa-l dam inapoi pentru a ne intoarce in anumite clipe ale vietii (decat daca odata cu dezvoltarea tehnologica si informatica alerta din zilele noastre, sa se inventeze o masina a timpului, dar acest lucru este putin probabil).
Asa ca oricat de ocupati am fi sa nu uitam sa ne bucuram de fiecare moment pe care il traim si sa incercam sa fim putin mai pozitivi.
VISELE NOASTRE POT DEVENI REALITATE DOAR ATUNCI CAND CREDEM CU ADEVARAT IN ELE SI IN CLIPA IN CARE ACESTEA SE VOR INDEPLINI!

vineri, 18 decembrie 2009

Care a fost primul cadou de Craciun?


In urma cu o saptamana am vazut un film la tv care avea ca subiect familia si activitatile fiecarui membru al acesteia care din pricina societatii se indeparta cumva tot mai mult de familie.
Tatal era obsedat de magazinul de articole sportive pe care il avea impreuna cu un bun prieten, mama era menajera la o batrana care i-a si gazduit la ea in casa, iar COPILUL lor, o fetita de circa 6 ani era tot mai trista ca parintii ei (mai ales tatal) nu sunt alaturi de ea.
Batrana la care stateau a inceput sa se apropie tot mai mult de fetita si incerca sa il faca pe tatal acesteia sa stea mai mult cu copilul sau.
Intr-o zi, in timp ce sarbatorile de iarna se apropiau, batana aceasta il intreaba pe barbat:"Care a fost primul cadou de Craciun?", iar barbatul ii raspunde usor amuzat:"O cravata!".Batrana ii spune putin dezamagita:"Gandeste-te mai atent si incearca s-o faci cu sufletul!".
Timpul trece si batrana se imbolnaveste si este pe patul de spital.Barbatul sta si se gandeste profund la intrebarea ce i-a fost adresata si isi da seama care este raspunsul.Se duce la spital si ii spune batranei:"Raspunsul la intrebarea dumneavoastra este: COPILUL."Aceasta moare, ultimele vorbe ale acesteia indemnandu-l pe barbat sa aiba grija de familia sa pentru ca este cel mai frumos lucru din lumea aceasta, iar copilul un dar nepretuit, asa cum Iisus este pentru oameni de cand a fost trimis de Tatal Sau pe Pamant.
Din acest film am invatat multe lucruri si imi pare rau ca nu stiu numele acestuia pentru ca sigur v-ar fi placut daca l-ati fi vizionat.
Sarbatorile sunt un prilej de a ne iubi mai mult, de a ne ajuta reciproc, de a ne cere scuze daca am suparat pe cineva si de a ne bucura in familie de magia sarbatorilor, care au rostul lor in viata fiecaruia dintre noi.
Poate, fiecare ar trebui sa ne gandim cu adevarat ce inseamna sarbatorile de iarna si sa ne bucuram de acestea si daca putem sa ajutam si pe cei din jurul nostru, macar cu o vorba buna sau cu un sfat.
SARBATORI FERICITE SI FIE CA ANUL NOU SA VA ADUCA FERICIRE, MULTA SANATATE SI SA VA INDEPLINITI TOATE DORINTELE!!!

duminică, 6 decembrie 2009

Sa nu iti uiti prietenii niciodata!


Cel mai bun prieten al meu mi-a povestit astazi ce a facut in excursia in care a fost el cu clasa sa in weekend.Si din vorba in vorba el imi spune cum un coleg al sau s-a ranit destul de grav la fata din cauza unui cablu.
Din toti colegii care se aflau in excursie, doar el si alti cativa s-au interesat de el, fie si macar cu o intrebare ("Cum te simti?Pot sa te ajut cu ceva?").
Petreci foarte multi ani impreuna cu niste oameni pe care ii consideri prieteni(mai mult sau mai putin) si abia in situatiile ca cele prezentate mai sus iti dai seama de caracterul acestor persoane si daca aceste persoane merita sa iti fie sau nu prieteni.
Dar chiar daca unii ar spune ca nu este corect sa procedezi asa, trebuie sa ne ajutam colegii in momentele grele, chiar daca acestia nu au fost alaturi de noi cand am avut nevoi.
Aveti grija cum va selectati persoanele carora le spuneti "PRIETENI" si nu uitati sa fiti si voi la randul vostru niste prieteni adevarati pentru ca orice bucurie este mai mare si mai draga voua alaturi de prieteni!

vineri, 13 noiembrie 2009

Training Drepturile Copilului

In acest an am participat la un training pe drepturile copilului, training oferit de Organizatia Salvati Copiii.In cele 2 zile de training am cunoscut alti voluntari cu care am interactionat foarte bine si de la trainerul nostru, Ionel (Andrei) Mocanu, am invatat lucruri foarte interesante.
Testul final l-am trecut cu brio.
In cadrul proiectului "SI NOI AVEM DREPTURI", am sustinut trainingul si trebuie sa intru la clasa pentru a le transmite copiilor informatii noi referitoare la drepturile copilului.Se abordeaza si diferite tematici pe care copiii le considera necesare si interesante.
Eu doresc sa intru la clasele a VI-a si a VII-a si in sensul acesta va cer parerea cu privire la tematici pe care sa le abordez la ore.
Daca aveti nelamuriri cu privire la activitatea ce se va desfasura, nu ezitati sa cereti informatii.
Multumesc anticipat tuturor!

Voteaza Organizatia Salvati Copiii

CharityGift.ro, primul magazin online in care toate produsele contin o donatie, sarbatoreste primul an de la lansare in stil caritabil. Marti, 17 noiembrie, ora 20 in club Fabrica din Bucuresti se vor aduna toti prietenii si sustinatorii CharityGift.ro pentru un eveniment aniversar caritabil unde vor concerta byron, Spitalul de Urgenta, Alexandrina,
Hi-Q si Lu Cozma & Sorin Romanescu.

Voluntarii CharityGift.ro si prietenii proiectului vor sarbatori offline, iar contravaloarea tuturor biletelor de intrare va fi donata catre un ONG.

Voteaza ONG-ul tau favorit in perioada 10-24 noiembrie chiar aici! Beneficiarii ONG-ul cu cele mai multe voturi stranse vor primi pe 25 noiembrie primul lor cadou de Craciun.

Link pentru a vota:http://www.charitygift.ro/513/8/1/6/Organizatia%20Salvati%20Copiii
Dupa ce ati votat nu uitati sa confirmati votul (veti primi un e-mail in sensul acesta).

Multumesc mult si spor la vot!

joi, 8 octombrie 2009

Povestea inimii


Era intr-un timp, o tara in care oamenilor li se puteau vedea inimile.Intr-o zi, un tanar se opreste in centrul unui oras si incepe sa se laude cu perfectiunea inimii lui.Oamenii au inceput sa se  stranga in jurul lui sa ii admire inima care nu avea nici-o fisura sau semn si cu totii au spus ca este ccea mai frumoasa inima vazuta de ei, tanarul fiind foarte mandru de inima sa.

Deodata, un batranel se apropie de multimea stransa in jurul tanarului, si cu un glas linistit spune:

- Nu mi-as compara niciodata perfectiunea inimii lui cu frumusetea inimii mele.

Oamenii stransi si tanarul isi indreapta atentia catre batranel si inima acestuia care era colturoasa si plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea au fost inlocuite cu altele care nu se potriveau, ba chiar erau locuri lipsa, rani adanci care sangerau.

Dupa cateva momente, tanarul ii spune batranelului:

- Cum poti compara inima mea perfecta cu inima ta care este toata o rana plina de sange?

- Da, a spus batranelul.Inima ta arata perfect, dar niciodata nu mi-as schimba inima cu inima ta.Fiecarei persoane de langa mine, eu i-am daruit o bucatica din inima mea, iar acea persoana mi-a daruit si ea, la randul ei, o bucatica din inima sa, dar cum nu erau calculate milimetric, raman margini colturoase care imi aduc aminte de dragostea pe care am impartasit-o fiecarei persoane.Uneori am daruit bucatele din inima mea, fara a primi in schimb , nici macar o bucatica din inima lor si astfel s-au format goluri si rani adanci  care arata ca iubirea presupune riscuri.Si desi, ranile sangereaza si inca dor, ele imi amintesc de dragostea ce le-o port acestor oameni;si, cine stie, intr-o zi se vor intoarce sa-mi umple golurile cu bucati din inima lor.Intelegi acum, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si un zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, siroaie de lacrimi brazdand obrajii acestuia.S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucatica din inima sa perfecta si cu mainile tremurande i-a intins-o batranelului care a primit-o si care la randul sau a rupt o bucatica din inima sa, facand loc bucatei tanarului.Batranelul i-a intins bucatica sa de inima tanarului care a primit-o.Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.


joi, 13 august 2009

Violenta asupra copilului


Tot mai des vedem la stiri cazuri de violenta asupra copiilor.Peste tot, in toate emisiunile, apar diferite persoane care discuta cazuri facute publice in mass-media.Ce este interesant in acest gen de discutii, este faptul ca toti stiu partea teoretica, dar nimeni nu face nimic concret pentru ca tinerii sa nu mai aiba parte de tratamente umilitoare.Abia dupa ce copilul este abuzat statul intervine si face diferite actiuni prin care doreste sa dovedeasca ca situatia este foarte buna, iar copiii sunt foarte bine.Ei nu isi dau seama ca orice copil abuzat ramane cu traume care ii vor defini viata si il vor insoti pretutindeni.

In cele mai multe cazuri parintii isi bat proprii copii, crezand ca astfel ii educa si ii fac sa asculte de ce spun ei, dar de fapt ei formeaza niste "roboti" care asculta de frica si care intr-un final fug de acasa sau chiar isi iau viata.

Te uiti uimit la parinti care afirma ca au recurs la violenta pentru ca asa au crescut si ei si pentru ca bataia este rupta din Rai.

Pe lumea aceasta NU EXISTA JUSTIFICARE PENTRU BATAIE!!!Nici nu se pune vorba sa crezi ca bataia este un mod de educare al copiilor sau de pedepsire al acestora.

COMUNICAREA este cel mai bun mod prin care parintii isi pot intelege copiii ( ce probleme au, ce necesitati, talente etc.) si astfel relatia parinte-copil este mai puternica si nu se mai ajunge la violenta.

Tind sa cred ca o data cu trecerea timpului oamenii isi vor schimba conceptiile cu privire la acest subiect si ca vor coenstientiza ca un copil este o responsabilitate mare si ca vor actiona in acest sens.

Trebuie sa intelegem ca de la noi porneste totul:daca vrem o schimbare in bine, nu trebuie sa asteptam de la altii minuni, ci noi trebuie sa facem primul pas.

Si nu uitati: VIOLENTA NASTE VIOLENTA!!!

Daca vrei sa te implici in viata societatii si cunosti cazuri in care copii sunt abuzati, suna la 112 si anunta cazul.Pentru copil si sociatate vei fi un "erou".

Deasemenea, daca vrei sa impartasesti tuturor cazuri pe care le-ai vazut sau le-ai trait, posteaza cazul si vom incerca cu totii sa gasim un mod concret de solutionare al acestuia si ne putem implica in proiecte care vizeaza prevenirea violentei de orice gen asupra copilului.

miercuri, 12 august 2009

Voluntar Salvati Copiii


De vre-o patru ani si jumatate sunt voluntar la Salvati Copiii.Niciodata nu-mi imaginam ca acest lucru imi va schimba viata intr-un mod atat de interesant si de placut.La inceput ma sinteam ciudat cand unele persoane faceau glume proaste, dar acum nu ma mai afecteaza acest lucru si nu le mai dau satisfactie celor care fac glume pe seama asta.
Acum imi dedic o parte din timpul meu liber participand la actiuni din care am invatat si sper sa mai invat foarte multe lucruri la care nu puteam avea acces neimplicandu-ma ca si voluntar la aceasta organizatie.
Am cunoscut foarte multi oameni care ulterior mi-au devenit prieteni adevarati si pe care ma pot baza oricand si cu care poti comunica orice, stiind ca te pot ajuta si pastra secrete.Sunt persoane din toate colturile tarii cu obiceiuri si datini locale proprii, cu personalitati si perspective diferite.Impreuna facem lucruri minunate pentru copii, iar rasplata noastra este valorificata in momentul in care stim ca prin actiunile intreprinse de noi am facut un bine persoanelor care cu adevarat au nevoie de sprijinul nostru si al societatii.
Ma bucur ca am facut acest pas si ma bucur ca pot ajuta, ca ma pot implica, ca pot schimba destinul unor oameni in bine.
COPIII DE AZI SUNT GENERATIA DE MAINE si fiecare dintre noi trebuie sa contribuie ca aceasta sa fie una solida.
Implicate si TU!!!
FII VOLUNTAR!!!