marți, 27 iulie 2010

Madalina Manole


Am asteptat putin timp de la auzul stirii conform careia Madalina Manole a murit deoarece am fost absolut sigur ca televiziunile vor schimba decorul situatiei.
Sincer va spun ca am ramas blocat in momentul in care am auzit ca s-a sinucis.Nu am fost un fan exclusiv al pieselor ei, dar prezenta ei intr-o anumita emisiune ma facea sa ma uit la respectiv emisiune.Era o persoana pe care eu o percepeam ca un model si iubeam vocea si melodiile ei si modul in care le interpreta, parca retraia de fiecare data tot ceea ce spunea.
Am vazut cum pana sa fie inmormantata, dar si dupa aceea, cum diverse "entitati" isi dau cu parerea si incearca sa desfaca firul in patru.Ba mai mult de atat, se cred si detectivi si "dau din casa" lucruri mai mult sau mai putin adevarate.
Sunt sigur ca fiecare dintre noi si-ar dori sa stie motivul pentru care Madalina Manole a recurs la aceasta modalitate crunta si nu mai e nevoie sa adaug drama si tristetea produsa, dar este clar faptul ca ea a fost bolnava si mai mult de atat, pe mine nici nu ma intereseaza.Daca pe altii acest lucru ii frustreaza de-a dreptul, sa o faca in continuare, dar nu stiu cat de demn este.
Pe mine unul insa, ma dezgusta toate aceste persoane si povesti.Nici la OTV nu mai vezi asa ceva, dar ce sa facem...asta-i mentalitatea romanilor si nu-mi fac prea mari sperante intr-o schimbare miraculoasa.
Dar mai e ceva ce vreau sa va mai spun, lucru ce nu tine neaparat de acest subiect, dar il include intr-o oarecare masura.Atitudinea Bisericii la cazurile de suicid.Se crede ca dupa moarte, Dumnezeu ne judeca.In cazul acesta nu mi se pare corect ca cei care se sinucid, si astfel savarsesc un pacat mare, sa nu aiba parte de o slujba normala de inmormantare.Chiar daca e atat de grav pacatul, Dumnezeu va decide soarta sufletului celui in cauza.
Sa le fie rusine tuturor celor care isi fac publicitate acum, dupa moartea ei, inventand povesti!
Sa le fie rusine parintilor ei pentru ca isi "spala rufele" la televizor si mint!

Dumnezeu s-o ierte!

Tabara Nationala pe Drepturile Copilului - Sarata Monteoru, 01 - 07 iulie 2010



Va spun sincer ca am asteptat acest eveniment de foarte multa vreme.Pot spune chiar ca aveam emotii inca cu cateva zile inainte de tabara deoarece stiam ca am sa ma intalnesc cu copii cu care ma mai intalnisem si care imi sunt prieteni, dar si pentru ca aveam sa intalnsc noi oameni minunati de la care voi invata lucruri noi.
Si sperantele nu mi-au fost inselate si dupa cum am spus mai sus, m-am emotinat la revederea cu prietenii mei.
Aceasta tabara a fost ca un cadou pentru copiii care au castigat locul I in filiala la Concursul pe Drepturile Copilului, astfel am incercat sa organizam activitati cat mai distractive si relaxante, dar au existat si ateliere de lucru pe tema violentei in mediul educational.
Eu si colega mea, Catalina, am moderat atelierul care s-a ocupat de ghidul de buzunar de prevenire a violentei.Am avut un grup exceptional de copii, care mai de care mai talentati si plini de idei, dar si doamna Mariana, specialistul nostru si adultii ne-au ajutat si ne-au indrumat in tot ceea ce am facut, participand la activitatile si joculetele din cadrul atelierului.Totul a iesit bine, poate si pentru ca am reusit sa impletim utilul cu placutul, astfel am extras ideile copiilor referitoare la continutul ghidului de buzunar, dar ne-am si jucat si ne-am simtit bine, petrecand timpul impreuna.
Si referitor la ce mi-ati spus dumneavoastra, doamna Mariana, am sa fac cum mi-ati spus si o sa vedeti acest lucru si va multumesc mult de tot pentru sfaturi.
Pe intreaga durata a taberei am aplicat un joculet care mie imi pace foarte mult si care prinde bine la toti copiii si nu numai.Acesta se numeste "Secret friend".Regula este simpla: fac biletele cu numele tuturor participantilor si fiecare dintre acestia va extrage un biletel pe care este scris numele unui participant care va deveni prietenul sau secret (se repeta extragerea daca pe biletel e scris numele celui care extrage), caruia trebuie sa ii faca cadouri in fiecare zi, dar fara ca acea persoana sa stie cine ii face cadouri.Parca si acum ii vad pe toti cum faceau diferite cadouri si le puneau in fata usii de la camera.Cu toate ca tuturor ne place sa primim cadouri, m-am simtit minunat sa vad ca si ceva mic, simbolic, dar daruit din suflet, bucura persoana respectiva.Stai sa cauti informatii referitoare la ce ii place prietenului tau secret: culoarea, mancarea, dulciurile preferate, zodia si multe altele, lucruri pe care toti le-am facut si parerea mea este ca au invatat toti copiii frumusetea daruirii unui dar din suflet.
Dar poate cel mai distractiv eveniment din cadrul taberei, a fost concursul de miss si mister, caruia ne-am gandit noi ca i-am putea aduce o mica schimbare si astfel a devenit miss si mister travestit.Vreau sa va spun ca ne-am distrat fenomenal, iar copiii au fost bestiali in probe.
Si daca nu e de ajuns ce ati auzit pana acum, am mai avut un concurs, si anume cel de talente, in care copiii au aratat tot ce stiu ei sa faca mai bine: sa picteze, sa cante, sa danseze, sa compuna si sa recite poezii si compuneri, sa joace in piese de teatru si multe alte lucruri care au incantat ochii si urechile celor prezenti.
Cu totii au fost premiati in cadrul concursurilor, pe langa rucsacul, tricoul si sepcuta inscriptionate cu denumirea proiectului sub care s-au desfasurat toate aceste activitati frumoase: "Tinerii impotriva violentei", pecare le-au primit toti participantii din cadrul taberei.
Noi toti voluntarii, organizatorii, insotitorii si copiii ne-am simtit bine.
Eu unul am venit cu o mentalitate si am plecat cu una complet schimbata, in sensul pozitiv.Am avut ocazia sa invat pe cei din jurul meu, dar si eu la randul meu am invatat o multitudine de lucruri de la copii si de la adulti.
I-am intrebat si pe alti copii cum s-au simtit si iata ce mi-au spus:
” Sincer nu m-am asteptat ca tabara asta sa fie asa grozava. Am simtit o apropiere foarte mare intre noi toti si am iubit faptul ca puteam invata cate ceva unii de la altii. Bineinteles in primele zile am fost timizi si retrasi, dar cu timpul, cunoscandu-ne, am format relatii grozave de prietenie pe care le voi pretui intreaga viata.” (Badea Mihaela - Bucuresti)
“Dupa parerea mea, Tabara Nationala pe Drapturile Copilului a fost foarte foarte frumoasa si m-am simtit mai mult decat bine.
Trebuie sa recunosc ca prima oara, am crezut ca nu imi va placea, insa mi-a intrecut cu mult asteptarile.
Am cunoscut foarte multe persoane minunate , pe care sper sa le revad, si am legat prietenii. Am invatat sa nu judec un om inainte sa il cunosc , m-am convins ca aparentele pot fi inselatoare. Am invatat sa-mi stapanesc emotiile cand vorbesc in fata mai multor oameni si mi-am dat seama ca nu trebuie sa imi fie teama sa imi impartasesc parerile. Cred ca aceasta experienta m-a schimbat mult ca persoana, lucru care ma bucura.
In ceea ce priveste atelierul din care am facut parte, nu pot spune decat lucruri bune. Moderatorii sunt niste persoane pe care ma bucur ca le-am cunoscut, ne-au facut sa ne simtim bine si am imbinat utilul cu placutul: am si discutat tema pe care o aveam , dar ne-am si distrat.
Singurul lucru pe care il regret este faptul ca tabara a tinut numai o saptamana  .
In concluzie , nu regret faptul ca am avut ocazia sa fac parte dintre copii care au participat in aceasta tabara.” (Seicareanu Adriana Valentina - Ploiesti)

P.S.: A FOST MULT MAI FRUMOS DECAT ACESTE CATEVA CUVINTE VOR PUTEA DESCRIE VREODATA!!!