joi, 1 noiembrie 2012

Campania "Bun venit pe lume"


Organizaţia Salvaţi Copiii lansează campania „Bun venit pe lume!” prin care îşi propune strângerea de fonduri pentru dotarea cu incubatoare a maternităţilor din 15 oraşe.




Pornind de la datele statistice conform cărora în România mor anual, în medie, 1900 de copii cu vârsta mai mică de un an, organizaţia Salvaţi Copiii a amplasat în trei locuri cunoscute din Bucureşti - Bucureşti Mall, Plaza România şi parcul Herăstrău–la Roata Mare - câte 1900 de body-uri de copii, fiecare dintre acestea simbolizând un copil care nu a mai apucat să-l folosească.


În fiecare dintre cele trei spaţii au fost făcute donaţii începând din 6 octombrie, ora 11:00. Pentru fiecare 50 de lei donaţi, un body va ajunge la copiii din maternităţi. În fiecare dintre cele trei locaţii au existat şi două ateliere susţinute de voluntarii Salvaţi Copiii – unul de personalizare a  body-urilor donate şi unul creativ pentru copii. Astfel, toţi cei care au  participat la acţiune, au avut ocazia să lase un mesaj personalizat pe body. 


 „‘Bun venit pe lume!’ este o campanie emoţionantă, care te face să te gândeşti că moartea unui bebeluş nu este o statistică. Ne dorim foarte mult ca, prin mecanismul creativ al campaniei, să atragem atenţia societăţii din România asupra acestor tragedii şi să demonstrăm că donaţiile pot avea un rezultat direct, dar şi un efect pe termen lung, în numărul de vieţi de copii salvate. Îi încurajăm pe toţi românii să contribuie cu donaţii prin sms, pe site-ul nostru sau direct la locaţiile în care sunt expuse body-urile pentru că, într-adevăr, prin incubatoarele cumpărate, sporim şansa la viaţă a copiilor noştri”, a declarat Gabriela Alexandrescu, Preşedinte Executiv al Organizaţiei Salvaţi Copiii România.



Contribuţii în bani se mai pot face trimiţând sms la numărul 8864 sau pe site-ul www.salvaţicopiii.ro/bunvenitpelume până la încheierea campaniei, în 31 decembrie.
Fondurile obţinute prin această campanie vor fi folosite de către Salvaţi Copiii pentru dotarea cu incubatoare a 15 maternităţi din următoarele oraşe: Piteşti, Constanţa, Bucureşti, Cluj-Napoca, Iaşi, Bacău, Craiova, Târgu Mureş, Timişoara, Suceava, Piatra Neamţ, Vaslui, Hunedoara, Reşiţa şi Braşov.


Campania, dezvoltată împreună cu McCann Erickson, în parteneriat cu Anchor Grup şi Primăria Bucureşti, va avea susţinerea Amaliei Năstase ca Ambasador al programului “Fiecare Copil Contează’ şi a lui Andi Moisescu.


duminică, 25 decembrie 2011

Si iata ca din nou se apropie sfarsitul si in acelasi timp, un nou inceput



Si aproape ca a mai trecut un an...cu bune, cu rele...ca la fiecare om.Dar cu tot pesimismul meu (care imi este caracteristic, mai mult in vorbire decat in credinta), vreau sa vad lucrurile bune, iar din cele mai putin bune, vreau sa cred ca deja am extras invataturile.
Mama imi spune de multe ori ca sunt o persoana "periculoasa" (facand referire, ca fara sa arat anumite semne, pot aduce schimbari majore in viata celor din jur...).Nu pot sa neg spusele ei, dar ce stiu sigur in acest lucru; niciodata nu am judecat sau voi judeca o persoana.Este altcineva "specializat" in asta...eu decat imi spun parerea si daca este nevoie imi apar interesele loial.
Anul acesta, cu toate ca este un an de final de liceu (ceea ce presupune foarte mult timp dedicat scolii si oboseala), am reusit sa imi continui activitatea de voluntariat , atat in Bucuretsi (mai putin din cauza lipsei de timp), dar si in Ploiesti, unde sunt foarte mandru de realizarile mele si ale centrului de voluntari pe care il coordonez in cadrul Proiectului Sigur.info.Cu toate ca este un centru infiintat oarecum de curand (un an), am reusit sa formam un grup unit de voluntari, iar activitatile de informare pe care le-am organizat , au avut un impact activ asupra grupurilor tinta, tinand cont de cererile scolilor pentru sesiuni de informare.
Personal, sunt extrem de fericit ca am fost nominalizat pentru voluntarul anului in domeniul educatiei, in cadrul primei Gale a Voluntariatului din Romania.Nu pot spune decat ca a fost unul din evenimentele principale din "agenda Romaniei" si imi asum aceste cuvinte.Unul din aspectele voluntariatului, presupune ca voluntarii activeaza din datorie fata de societatea in care traiesc si incearca sa o imbunatateasca, in comparatie cu majoritatea care prefera sa extraga lucrurile negative si sa le promoveze (doar, doar, or face altii treaba lor).In acest sens, si ma repet, consider ca fiecare are datoria morala de a schimba in bine metrul sau patrat in care traieste si astfel , daca fiecare are grija macar de bucatica lui, putem demonstra ca Romania nu este doar tara care se afla pe ultimele locuri in diferite statistici, ci tara in care oamneilor le pasa de cum arata viata lor si cum pot ei ajuta tara, si nu invers.Nu vreau sa trec de acest subiect pana nu spun si eu un adevarat MULTUMESC voluntarilor din toate colturile tarii.Vreau sa le felicit pe colegele mele care au reusit sa castige premii in cadrul galei: Ina, Ioana , Andreea.Deasemenea, si eu am fost sprijinit de cei apropiati: Andrada, Carla, Alex, mama, tata.Va multumesc si sustinerea voastra nu va ramane nerasplatita.
Mai mult ca niciodata, in acest an am simtit ce inseamna , sa treci de la sentimentul de control si putere, la neputinta.Nu credeam ca o sa m-i se intample un astfel de lucru vreo-data, dar iata ca viata te pune in fata neprevazutului cand te astepti mai putin...As fi ipocrit sa spun ca am invatat ceva din acest lucru; nu am invatat nimic (de fapt nu stiu daca este ceva de invatat din acest lucru).Cuvantul cel mai potrivit este : "GREU!"
Daca este ceva ce chiar m-a afectat (pe langa "neprevazutul" de mai sus), sunt prietenii.M-a afectat foarte mult pentru ca eu investesc tot ce am in prietenie, iar indiferenta ma doare profund.Lipsa timpului, oboseala, alte planuri sunt doar cateva din motivele puerile ale nepastrarii legaturii; dar am invatat sa fiu intelegator (poateca este una din caracteristicile prieteniei, ma gandesc...).Tocmai de aceea imi iubesc nespus prietenii...si pentru ca sunt doar cativa, vreau sa ii si mentionez: Andrada, Carla, Ruxy, Mihai.

Poate ca ar fi inca doarte multe lucruri de spus, dar am amintit lucrurile esentiale.In final nu-mi doresc decat sanatate si multa intelegere in familia mea.
Voua va doresc sa aveti parte de sarbatori fericite, un an nou mai bun decat acesta cu multe impliniri!La multi ani!

duminică, 11 decembrie 2011

Intrebari cu raspuns multiplu...:S?

Ma gandeam chiar acum, daca este o tipologie a prieteniei (fie ea stransa sau nu).Dar nu imi vine nimic in minte...mai ales ca tinand cont de ceea ce sunt si gandesc eu cu privire la acest subiect, tind sa fac trimitere catre acel lucru ideal...perfect.
Dar de ce spun asta?Pentru ca daca vreau sa ma gandesc la timpul petrecut impreuna, de foarte multe ori nu petrecem toate momentele pe care ni le dorim impreuna; daca ma gandesc la planurile pentru viitor ale fiecaruia, adesea nu sunt la fel; daca ma gandesc la mediile in care fiecare traieste si modul de viata, provenim din parti diferite ale lumii...
Asa ca oare, ce ne face prieteni, si chiar credem in asta?....cu toate cele mentionate mai sus.
Probabil obisnuinta sau poate faptul ca ne dorim cu ardoare sa apartinem unui grup....dar aici intervine orgoliul; adica stau doar pentru ca trebuie?Si iata o intrebare la care am multe raspunsuri si in acelasi timp, nici-unul.
Personal, privind acest lucru si analizandu-l catusi de putin, am trecut prin "greutatile" prieteniei....si m-am gandit dupa aceea: "Dar asta mai este prietenie daca nu indeplineste un minim de cerinte?"
Frumos pentru mine ar fi sa zic ca prietenia se modeleaza dupa situatiile ivite...dar ceva imi spune ca nu imi doresc sa cred in asta.Si ajung din nou la partea in care imi doresc prietenia ca o perfectiune sau mai bine zis o semi-perfectiune (cu toate ca nu are o logica) in care chiar daca nu ai timp, fa-ti timp pentru prietenii tai, chiar daca nu ganditi la fel, vorbiti, comunicati si ajungeti la un consens, chiar daca viata va duce pe cai diferite, uniti-le doar prin simpla prezenta a voastra s.a.m.d.

PS: Nu ma judecati pentru asta!Ganditi cu sufletul cand cititi asta!

duminică, 16 octombrie 2011

Oare, ...cum?

Recunosc ca ce caut acum este ceea ce se numeste echilibru.Si daca asta inseamna sa ma recunosc...atunci este greu.Dar daca asta inseamna ca imi lasa timp "sa ma vad"...atunci stiu ca poate nu sunt pe drumul gresit.Si poate ca echilibrul nu este idealul, ci unul din obiectivele mele.
Este greu de inteles de ce omul este atat de dezechilibrat.Cand are, nu este de ajuns; cand nu are, simte ca este nedreptatit de soarta.
Totusi, s-a adeverit ca relatiile noastre cu cei din jur le apreciem cel mai mult.Dar si aici lucrurile nu sunt foarte exacte; pentru ca atunci cand avem prieteni langa noi, din cauza asteptarilor prea mari, este posibil sa ii pierdem, iar cand ii pierdem ne reevaluam planurile, si ii vrem inapoi, chiar daca ei nu intrunesc toate asteptarile noastre de la ei.
Se pare ca oamenii nu sunt tocmai cei mai usor de inteles...cu toate ca ei sunt creati ca unitate in care se regaseste tot adevarul; prin urmare ar trebui sa stie ce vor, cum vor, unde, cand, cu cine, in ce fel...

De aceea consider ca fiecare dintre noi trebuie sa isi autoanalizeze planurile si sa incerce sa le cuprinda in spatiu si timp, ca acestea sa fie cat mai concise, ci nu relative, "aruncate" undeva intr-un spatiu numai de noi stiut.
In definitiv, ca sa capeti echilibrul trebuie sa traiesti pe pamant ca si cum ai avea patru picioare si sa-ti lasi mintea sa zboare pana la cer; nici prea mult pamant, dar nici prea mult spiritual nu este bun.

marți, 21 iunie 2011

Se poate sa fiu judecat dupa asta...

A mai trecut putin timp, lucru care a adus cu sine si mici schimbari, in majoritate de ordin principiar si comportamental.
Multi cred ca oamenii nu se pot schimba, iar altii cred ca oamenii se schimba continu, dar adevarul este undeva la mijloc.Conteaza foarte mult momentul, persoanele, varsta, modul de gandire, nivelul de maturitate, locul si de ce nu, societatea.
Am vrut sa punctez in aceasta postare, un lucru trait de mine.Eu fac parte din persoanele care credea ca oamenii nu se schimba, dar in prezent daca m-ar intreba cineva acest lucru, as spune raspicat ca oamenii se schimba, si inca foarte mult.
Dar nu am punctat un lucru esential in ceea ce eu numesc "schimbare", si anume faptul ca te poti schimba in bine sau in rau.In bine stie toata lumea ce inseamna: sa inveti din experientele de viata (personale sau nu), sa ierti, sa fii atent la cei din jur s.a.m.d.
Partea cu schimbatul in rau este putin mai complicata.Pentru inceput vroiam sa punctez ca o persoana foarte apropiata mie (cel putin din punctul meu de vedere) , s-a schimbat, iar eu consider ca nu tocmai in bine.Partea mai grea a fost ca eu nu ma asteptam la acest lucru din partea ei si nici macar nu-mi imaginam vreo-data ca as puteao vedea in diverse ipostaze (tocmai pentru ca tin la ea), care m-au trimis catre aceasta postare.
Trecand peste acest lucru, este absolut necesar sa spun ca oamenii din jurul meu pe care ii numesc prieteni au avut si ei partea lor de schimbare.Si in bine si in rau.Dar toate acestea au aparut intr-un moment neprielnic, iar acest lucru amplifica dificultatea si poate, gravitatea.
Si cum am vorbit despre cei din jur, mi se pare normal sa vorbesc si despre mine.Cum bine ii spuneam uneia din cele mai bune prietene ale mele, eu m-am schimbat in rau.Si imi asum cand spun acest lucru.Imi pare rau ca nu pot folosi cuvintele pe care le-am folosit atunci, dar nu vreau sa sperii pe nimei, mai ales ca oamenii judeca, si stiu bine asta.

Punandu-mi intrebarea daca regret ceva anume in acest moment, as spune ca regret aceasta schimbare care a venit mai mult sau mai putin anuntata sau controlata.Este unul din lucrurile pe care chiar le regret si nu este singurul.Dar frustrant este, ca analizand si comportamentul prietenilor mei, am impulsul de a ma incadra ca ipostazele lor, si poate chiar sa zic, ca eu nu sunt la fel de "cazut" ca si ei.Dar nu tot timpul.Ces stiu sigur este ca mie imi pare rau pentru ceea ce am grsit si sper ca si celorlalti reciproc.

Ce stiu sigur este ca problemele trebuiesc rezolvate, intre noi dar si cu noi insine.
Mi se pare de o importanta majora acest citat, pe care sper sa il citeasca cei ce trebuie: "Prieteni la bine si la rau".

duminică, 5 iunie 2011

A fi noi insine, propria problema

Sigur, ca poate multi dintre voi ati trecut mai departe, numai la cititrea titlului, si nu este nimic de condamnat in asta.
Am realizat, ca situatiile de viata (mai mult sau mai putin problematice), prind un contur diferit pentru fiecare, dar mai ales pentru noi insine.Cu toate ca nu noi suntem implicati, ne afecteaza, cu toate ca par simple, complexitatea ne doboara, cu toate ca au rezolvare, n-o vedem, cu toate ca par copilarii, sunt importante, cu toate ca "pozam" tari in fata lor, suntem ridicol de surprinsi si poate chiar si "victime".
Dar poate cel mai greu de suportat, este faptul ca nu stim ce cale sa apucam, pe de o parte sa fim noi insine (asa cum numai noi ne stim), iar pe de alta parte sa rezolvam, nu sa evitam contactul direct cu problema, doar din simplul motiv ca am putea rani exact oamenii pe care nu vrem si pe care ii iubim.

Este printre putinele dati, cand nu am nimic de spus, referitor la sfaturi.Si poate ca nu mi-ar fi greu sa enunt, macar unul, dar stiu ca nici eu nu as crede in el.Exista mentalitatea omului in general, ca experienta dicteaza sfaturi, si este adevarat, dar stim foarte bine ca pusi in fata unei probleme, gasim intotdeauna un sfat (de la cei din jur sau de la noi), chiar daca este ceva nou.
Nu mi-a fost niciodata frica sa sfatuiesc si de cate ori am avut ocazia am impartasit oamenilor o parere, dar pentru ceea ce am spus mai sus, eu inca caut la mine o idee, dar care inevitabil ma face pe mine insami, propria problema.

duminică, 24 aprilie 2011

In noaptea de inviere

Sunt absolut convins ca majoritatea dintre voi s-a dus sa ia Lumina Sfanta a Invierii.
Asta am facut si eu, lucru pe care il fac de foarte multi ani; cam de la 7 ani ma duc, lucru care l-am invatat de la bunica mea.

Pe langa faptul ca atmosfera traditionala pe care ar fi trebuit sa o simt (sa o simtim fiecare dintre noi), a lipsit cu desavarsire, am fost surprins (NU PLACUT) chiar in noaptea in care am mers sa iau lumina cu fratele si unul din cei mai buni prieteni ai nostri.
Am plecat de acasa cam la 24.45, iar pana la biserica am facut pe jos, doar 5 minute, astfel la 24.50 am ajuns in fata bisericii.Nu mi-a venit sa cred ca mai erau doar 10 minute pana incepea slujba si se impartea Lumina, iar unul din dascali (cred ca dascal era) era cocotat pe schela noii biserici care se ridica si monta sistemul de iluminat si sonorizare pentru cele 10 minute de slujba care este tinuta afara de catre preot.Este INCREDIBIL!!!...se ocupa de organizare chiar in timpul slujbei!!!!Ma gandesc, nu a avut nimeni timp, sa puna luminile, boxele etc. macar cu o zi in urma????
Dar imediat cum s-a facut miezul noptoii am mai observat ceva...nu s-au batut clopotele ca sa cheme lumea la Inviere.Din toate partile se auzeau clopotele batand d ela alte biserivi din apropiere, numai aici NU.
Cu siguranta este cea mai neorganizata slujba de Inviere la care am fost.Din fericire mie nu imi place si nici nu imi sta in caracter sa dau nume sau ceva de genu' pentru ca nu are relevanta.
Oricum, degradarea se face tot mai observata si este pacat!

Hristos a inviat!Paste fericit tuturor, plin de implinire sufleteasca, dar si multa, multa sanatate!

vineri, 22 aprilie 2011

Atunci cand inveti ceva...inveti si pe cei din jur

Astazi este una din zilele in care cu siguranta am invatat ceva.Nu va dezvalui de la cine sau unde....este irelevant.Conteaza doar ce am invatat.
Pe aceasta lume fiecare este o bucatica dintr-un intreg, dar fiecare bucatica este individuala - personalitati diferite, familii diferite, corpuri diferite, religii diferite si lista ar putea continua; dar unde vreau eu sa ajung, este ca avem si probleme diferite.Fiecare le stie pe ale sale si fiecare incearca sa recunoasca sau nu si sa le rezolve sau nu.Dar orice am face, le stim, iar acest lucru il spunem cu voce tare (de cele mai multe ori) tocmai pentru a arata celor din jur ca viata noastra nu este perfecta (ceea ce este perfect normal) sau ca avem nevoie de ajutor si sprijin.
Ideea este ca problemele le gandim si le exprimam.Si oricare ar fi problema, niciodata sa nu spui: "AM OBOSIT SA MAI LUPT!"  pentru ca cineva va fi intotdeauna aproape de tine si te va ajuta, indiferent cat de bun sau mai putin bun esti.
Eu recunosc acest lucru si am vrut sa vi-l spun si voua, tocmai pentru ca stiu ca nimeni nu poate avea o viata perfecta, in care sa nu avem probleme.

vineri, 25 martie 2011

Spot promovare Campanie "S-au nascut ca sa traiasca"

video

Am postat acest filmulet pentru ca eu am ramas impresionat de senzatia creata la vizionrea acestuia.Parerea mea este ca acesta este un spot sugestiv, ce indeamna fiecare persoana sa se gandeasca si la cei din jurul lui, ba chiar sa contribuie printr-un gest simplu la oferirea unei vieti pentru copiii nascuti prematur.