duminică, 25 decembrie 2011

Si iata ca din nou se apropie sfarsitul si in acelasi timp, un nou inceput



Si aproape ca a mai trecut un an...cu bune, cu rele...ca la fiecare om.Dar cu tot pesimismul meu (care imi este caracteristic, mai mult in vorbire decat in credinta), vreau sa vad lucrurile bune, iar din cele mai putin bune, vreau sa cred ca deja am extras invataturile.
Mama imi spune de multe ori ca sunt o persoana "periculoasa" (facand referire, ca fara sa arat anumite semne, pot aduce schimbari majore in viata celor din jur...).Nu pot sa neg spusele ei, dar ce stiu sigur in acest lucru; niciodata nu am judecat sau voi judeca o persoana.Este altcineva "specializat" in asta...eu decat imi spun parerea si daca este nevoie imi apar interesele loial.
Anul acesta, cu toate ca este un an de final de liceu (ceea ce presupune foarte mult timp dedicat scolii si oboseala), am reusit sa imi continui activitatea de voluntariat , atat in Bucuretsi (mai putin din cauza lipsei de timp), dar si in Ploiesti, unde sunt foarte mandru de realizarile mele si ale centrului de voluntari pe care il coordonez in cadrul Proiectului Sigur.info.Cu toate ca este un centru infiintat oarecum de curand (un an), am reusit sa formam un grup unit de voluntari, iar activitatile de informare pe care le-am organizat , au avut un impact activ asupra grupurilor tinta, tinand cont de cererile scolilor pentru sesiuni de informare.
Personal, sunt extrem de fericit ca am fost nominalizat pentru voluntarul anului in domeniul educatiei, in cadrul primei Gale a Voluntariatului din Romania.Nu pot spune decat ca a fost unul din evenimentele principale din "agenda Romaniei" si imi asum aceste cuvinte.Unul din aspectele voluntariatului, presupune ca voluntarii activeaza din datorie fata de societatea in care traiesc si incearca sa o imbunatateasca, in comparatie cu majoritatea care prefera sa extraga lucrurile negative si sa le promoveze (doar, doar, or face altii treaba lor).In acest sens, si ma repet, consider ca fiecare are datoria morala de a schimba in bine metrul sau patrat in care traieste si astfel , daca fiecare are grija macar de bucatica lui, putem demonstra ca Romania nu este doar tara care se afla pe ultimele locuri in diferite statistici, ci tara in care oamneilor le pasa de cum arata viata lor si cum pot ei ajuta tara, si nu invers.Nu vreau sa trec de acest subiect pana nu spun si eu un adevarat MULTUMESC voluntarilor din toate colturile tarii.Vreau sa le felicit pe colegele mele care au reusit sa castige premii in cadrul galei: Ina, Ioana , Andreea.Deasemenea, si eu am fost sprijinit de cei apropiati: Andrada, Carla, Alex, mama, tata.Va multumesc si sustinerea voastra nu va ramane nerasplatita.
Mai mult ca niciodata, in acest an am simtit ce inseamna , sa treci de la sentimentul de control si putere, la neputinta.Nu credeam ca o sa m-i se intample un astfel de lucru vreo-data, dar iata ca viata te pune in fata neprevazutului cand te astepti mai putin...As fi ipocrit sa spun ca am invatat ceva din acest lucru; nu am invatat nimic (de fapt nu stiu daca este ceva de invatat din acest lucru).Cuvantul cel mai potrivit este : "GREU!"
Daca este ceva ce chiar m-a afectat (pe langa "neprevazutul" de mai sus), sunt prietenii.M-a afectat foarte mult pentru ca eu investesc tot ce am in prietenie, iar indiferenta ma doare profund.Lipsa timpului, oboseala, alte planuri sunt doar cateva din motivele puerile ale nepastrarii legaturii; dar am invatat sa fiu intelegator (poateca este una din caracteristicile prieteniei, ma gandesc...).Tocmai de aceea imi iubesc nespus prietenii...si pentru ca sunt doar cativa, vreau sa ii si mentionez: Andrada, Carla, Ruxy, Mihai.

Poate ca ar fi inca doarte multe lucruri de spus, dar am amintit lucrurile esentiale.In final nu-mi doresc decat sanatate si multa intelegere in familia mea.
Voua va doresc sa aveti parte de sarbatori fericite, un an nou mai bun decat acesta cu multe impliniri!La multi ani!

duminică, 11 decembrie 2011

Intrebari cu raspuns multiplu...:S?

Ma gandeam chiar acum, daca este o tipologie a prieteniei (fie ea stransa sau nu).Dar nu imi vine nimic in minte...mai ales ca tinand cont de ceea ce sunt si gandesc eu cu privire la acest subiect, tind sa fac trimitere catre acel lucru ideal...perfect.
Dar de ce spun asta?Pentru ca daca vreau sa ma gandesc la timpul petrecut impreuna, de foarte multe ori nu petrecem toate momentele pe care ni le dorim impreuna; daca ma gandesc la planurile pentru viitor ale fiecaruia, adesea nu sunt la fel; daca ma gandesc la mediile in care fiecare traieste si modul de viata, provenim din parti diferite ale lumii...
Asa ca oare, ce ne face prieteni, si chiar credem in asta?....cu toate cele mentionate mai sus.
Probabil obisnuinta sau poate faptul ca ne dorim cu ardoare sa apartinem unui grup....dar aici intervine orgoliul; adica stau doar pentru ca trebuie?Si iata o intrebare la care am multe raspunsuri si in acelasi timp, nici-unul.
Personal, privind acest lucru si analizandu-l catusi de putin, am trecut prin "greutatile" prieteniei....si m-am gandit dupa aceea: "Dar asta mai este prietenie daca nu indeplineste un minim de cerinte?"
Frumos pentru mine ar fi sa zic ca prietenia se modeleaza dupa situatiile ivite...dar ceva imi spune ca nu imi doresc sa cred in asta.Si ajung din nou la partea in care imi doresc prietenia ca o perfectiune sau mai bine zis o semi-perfectiune (cu toate ca nu are o logica) in care chiar daca nu ai timp, fa-ti timp pentru prietenii tai, chiar daca nu ganditi la fel, vorbiti, comunicati si ajungeti la un consens, chiar daca viata va duce pe cai diferite, uniti-le doar prin simpla prezenta a voastra s.a.m.d.

PS: Nu ma judecati pentru asta!Ganditi cu sufletul cand cititi asta!