Si iata ca din nou se apropie sfarsitul si in acelasi timp, un nou inceput

Si aproape ca a mai trecut un an...cu bune, cu rele...ca la fiecare om.Dar cu tot pesimismul meu (care imi este caracteristic, mai mult in vorbire decat in credinta), vreau sa vad lucrurile bune, iar din cele mai putin bune, vreau sa cred ca deja am extras invataturile.
Mama imi spune de multe ori ca sunt o persoana "periculoasa" (facand referire, ca fara sa arat anumite semne, pot aduce schimbari majore in viata celor din jur...).Nu pot sa neg spusele ei, dar ce stiu sigur in acest lucru; niciodata nu am judecat sau voi judeca o persoana.Este altcineva "specializat" in asta...eu decat imi spun parerea si daca este nevoie imi apar interesele loial.
Anul acesta, cu toate ca este un an de final de liceu (ceea ce presupune foarte mult timp dedicat scolii si oboseala), am reusit sa imi continui activitatea de voluntariat , atat in Bucuretsi (mai putin din cauza lipsei de timp), dar si in Ploiesti, unde sunt foarte mandru de realizarile mele si ale centrului de voluntari pe care il coordonez in cadrul Proiectului Sigur.info.Cu toate ca este un centru infiintat oarecum de curand (un an), am reusit sa formam un grup unit de voluntari, iar activitatile de informare pe care le-am organizat , au avut un impact activ asupra grupurilor tinta, tinand cont de cererile scolilor pentru sesiuni de informare.
Personal, sunt extrem de fericit ca am fost nominalizat pentru voluntarul anului in domeniul educatiei, in cadrul primei Gale a Voluntariatului din Romania.Nu pot spune decat ca a fost unul din evenimentele principale din "agenda Romaniei" si imi asum aceste cuvinte.Unul din aspectele voluntariatului, presupune ca voluntarii activeaza din datorie fata de societatea in care traiesc si incearca sa o imbunatateasca, in comparatie cu majoritatea care prefera sa extraga lucrurile negative si sa le promoveze (doar, doar, or face altii treaba lor).In acest sens, si ma repet, consider ca fiecare are datoria morala de a schimba in bine metrul sau patrat in care traieste si astfel , daca fiecare are grija macar de bucatica lui, putem demonstra ca Romania nu este doar tara care se afla pe ultimele locuri in diferite statistici, ci tara in care oamneilor le pasa de cum arata viata lor si cum pot ei ajuta tara, si nu invers.Nu vreau sa trec de acest subiect pana nu spun si eu un adevarat MULTUMESC voluntarilor din toate colturile tarii.Vreau sa le felicit pe colegele mele care au reusit sa castige premii in cadrul galei: Ina, Ioana , Andreea.Deasemenea, si eu am fost sprijinit de cei apropiati: Andrada, Carla, Alex, mama, tata.Va multumesc si sustinerea voastra nu va ramane nerasplatita.
Mai mult ca niciodata, in acest an am simtit ce inseamna , sa treci de la sentimentul de control si putere, la neputinta.Nu credeam ca o sa m-i se intample un astfel de lucru vreo-data, dar iata ca viata te pune in fata neprevazutului cand te astepti mai putin...As fi ipocrit sa spun ca am invatat ceva din acest lucru; nu am invatat nimic (de fapt nu stiu daca este ceva de invatat din acest lucru).Cuvantul cel mai potrivit este : "GREU!"
Daca este ceva ce chiar m-a afectat (pe langa "neprevazutul" de mai sus), sunt prietenii.M-a afectat foarte mult pentru ca eu investesc tot ce am in prietenie, iar indiferenta ma doare profund.Lipsa timpului, oboseala, alte planuri sunt doar cateva din motivele puerile ale nepastrarii legaturii; dar am invatat sa fiu intelegator (poateca este una din caracteristicile prieteniei, ma gandesc...).Tocmai de aceea imi iubesc nespus prietenii...si pentru ca sunt doar cativa, vreau sa ii si mentionez: Andrada, Carla, Ruxy, Mihai.

Poate ca ar fi inca doarte multe lucruri de spus, dar am amintit lucrurile esentiale.In final nu-mi doresc decat sanatate si multa intelegere in familia mea.
Voua va doresc sa aveti parte de sarbatori fericite, un an nou mai bun decat acesta cu multe impliniri!La multi ani!

Intrebari cu raspuns multiplu...:S?

Ma gandeam chiar acum, daca este o tipologie a prieteniei (fie ea stransa sau nu).Dar nu imi vine nimic in minte...mai ales ca tinand cont de ceea ce sunt si gandesc eu cu privire la acest subiect, tind sa fac trimitere catre acel lucru ideal...perfect.
Dar de ce spun asta?Pentru ca daca vreau sa ma gandesc la timpul petrecut impreuna, de foarte multe ori nu petrecem toate momentele pe care ni le dorim impreuna; daca ma gandesc la planurile pentru viitor ale fiecaruia, adesea nu sunt la fel; daca ma gandesc la mediile in care fiecare traieste si modul de viata, provenim din parti diferite ale lumii...
Asa ca oare, ce ne face prieteni, si chiar credem in asta?....cu toate cele mentionate mai sus.
Probabil obisnuinta sau poate faptul ca ne dorim cu ardoare sa apartinem unui grup....dar aici intervine orgoliul; adica stau doar pentru ca trebuie?Si iata o intrebare la care am multe raspunsuri si in acelasi timp, nici-unul.
Personal, privind acest lucru si analizandu-l catusi de putin, am trecut prin "greutatile" prieteniei....si m-am gandit dupa aceea: "Dar asta mai este prietenie daca nu indeplineste un minim de cerinte?"
Frumos pentru mine ar fi sa zic ca prietenia se modeleaza dupa situatiile ivite...dar ceva imi spune ca nu imi doresc sa cred in asta.Si ajung din nou la partea in care imi doresc prietenia ca o perfectiune sau mai bine zis o semi-perfectiune (cu toate ca nu are o logica) in care chiar daca nu ai timp, fa-ti timp pentru prietenii tai, chiar daca nu ganditi la fel, vorbiti, comunicati si ajungeti la un consens, chiar daca viata va duce pe cai diferite, uniti-le doar prin simpla prezenta a voastra s.a.m.d.

PS: Nu ma judecati pentru asta!Ganditi cu sufletul cand cititi asta!

Gala Voluntarilor

Oare, ...cum?

Recunosc ca ce caut acum este ceea ce se numeste echilibru.Si daca asta inseamna sa ma recunosc...atunci este greu.Dar daca asta inseamna ca imi lasa timp "sa ma vad"...atunci stiu ca poate nu sunt pe drumul gresit.Si poate ca echilibrul nu este idealul, ci unul din obiectivele mele.
Este greu de inteles de ce omul este atat de dezechilibrat.Cand are, nu este de ajuns; cand nu are, simte ca este nedreptatit de soarta.
Totusi, s-a adeverit ca relatiile noastre cu cei din jur le apreciem cel mai mult.Dar si aici lucrurile nu sunt foarte exacte; pentru ca atunci cand avem prieteni langa noi, din cauza asteptarilor prea mari, este posibil sa ii pierdem, iar cand ii pierdem ne reevaluam planurile, si ii vrem inapoi, chiar daca ei nu intrunesc toate asteptarile noastre de la ei.
Se pare ca oamenii nu sunt tocmai cei mai usor de inteles...cu toate ca ei sunt creati ca unitate in care se regaseste tot adevarul; prin urmare ar trebui sa stie ce vor, cum vor, unde, cand, cu cine, in ce fel...

De aceea consider ca fiecare dintre noi trebuie sa isi autoanalizeze planurile si sa incerce sa le cuprinda in spatiu si timp, ca acestea sa fie cat mai concise, ci nu relative, "aruncate" undeva intr-un spatiu numai de noi stiut.
In definitiv, ca sa capeti echilibrul trebuie sa traiesti pe pamant ca si cum ai avea patru picioare si sa-ti lasi mintea sa zboare pana la cer; nici prea mult pamant, dar nici prea mult spiritual nu este bun.

Se poate sa fiu judecat dupa asta...

A mai trecut putin timp, lucru care a adus cu sine si mici schimbari, in majoritate de ordin principiar si comportamental.
Multi cred ca oamenii nu se pot schimba, iar altii cred ca oamenii se schimba continu, dar adevarul este undeva la mijloc.Conteaza foarte mult momentul, persoanele, varsta, modul de gandire, nivelul de maturitate, locul si de ce nu, societatea.
Am vrut sa punctez in aceasta postare, un lucru trait de mine.Eu fac parte din persoanele care credea ca oamenii nu se schimba, dar in prezent daca m-ar intreba cineva acest lucru, as spune raspicat ca oamenii se schimba, si inca foarte mult.
Dar nu am punctat un lucru esential in ceea ce eu numesc "schimbare", si anume faptul ca te poti schimba in bine sau in rau.In bine stie toata lumea ce inseamna: sa inveti din experientele de viata (personale sau nu), sa ierti, sa fii atent la cei din jur s.a.m.d.
Partea cu schimbatul in rau este putin mai complicata.Pentru inceput vroiam sa punctez ca o persoana foarte apropiata mie (cel putin din punctul meu de vedere) , s-a schimbat, iar eu consider ca nu tocmai in bine.Partea mai grea a fost ca eu nu ma asteptam la acest lucru din partea ei si nici macar nu-mi imaginam vreo-data ca as puteao vedea in diverse ipostaze (tocmai pentru ca tin la ea), care m-au trimis catre aceasta postare.
Trecand peste acest lucru, este absolut necesar sa spun ca oamenii din jurul meu pe care ii numesc prieteni au avut si ei partea lor de schimbare.Si in bine si in rau.Dar toate acestea au aparut intr-un moment neprielnic, iar acest lucru amplifica dificultatea si poate, gravitatea.
Si cum am vorbit despre cei din jur, mi se pare normal sa vorbesc si despre mine.Cum bine ii spuneam uneia din cele mai bune prietene ale mele, eu m-am schimbat in rau.Si imi asum cand spun acest lucru.Imi pare rau ca nu pot folosi cuvintele pe care le-am folosit atunci, dar nu vreau sa sperii pe nimei, mai ales ca oamenii judeca, si stiu bine asta.

Punandu-mi intrebarea daca regret ceva anume in acest moment, as spune ca regret aceasta schimbare care a venit mai mult sau mai putin anuntata sau controlata.Este unul din lucrurile pe care chiar le regret si nu este singurul.Dar frustrant este, ca analizand si comportamentul prietenilor mei, am impulsul de a ma incadra ca ipostazele lor, si poate chiar sa zic, ca eu nu sunt la fel de "cazut" ca si ei.Dar nu tot timpul.Ces stiu sigur este ca mie imi pare rau pentru ceea ce am grsit si sper ca si celorlalti reciproc.

Ce stiu sigur este ca problemele trebuiesc rezolvate, intre noi dar si cu noi insine.
Mi se pare de o importanta majora acest citat, pe care sper sa il citeasca cei ce trebuie: "Prieteni la bine si la rau".

A fi noi insine, propria problema

Sigur, ca poate multi dintre voi ati trecut mai departe, numai la cititrea titlului, si nu este nimic de condamnat in asta.
Am realizat, ca situatiile de viata (mai mult sau mai putin problematice), prind un contur diferit pentru fiecare, dar mai ales pentru noi insine.Cu toate ca nu noi suntem implicati, ne afecteaza, cu toate ca par simple, complexitatea ne doboara, cu toate ca au rezolvare, n-o vedem, cu toate ca par copilarii, sunt importante, cu toate ca "pozam" tari in fata lor, suntem ridicol de surprinsi si poate chiar si "victime".
Dar poate cel mai greu de suportat, este faptul ca nu stim ce cale sa apucam, pe de o parte sa fim noi insine (asa cum numai noi ne stim), iar pe de alta parte sa rezolvam, nu sa evitam contactul direct cu problema, doar din simplul motiv ca am putea rani exact oamenii pe care nu vrem si pe care ii iubim.

Este printre putinele dati, cand nu am nimic de spus, referitor la sfaturi.Si poate ca nu mi-ar fi greu sa enunt, macar unul, dar stiu ca nici eu nu as crede in el.Exista mentalitatea omului in general, ca experienta dicteaza sfaturi, si este adevarat, dar stim foarte bine ca pusi in fata unei probleme, gasim intotdeauna un sfat (de la cei din jur sau de la noi), chiar daca este ceva nou.
Nu mi-a fost niciodata frica sa sfatuiesc si de cate ori am avut ocazia am impartasit oamenilor o parere, dar pentru ceea ce am spus mai sus, eu inca caut la mine o idee, dar care inevitabil ma face pe mine insami, propria problema.

In noaptea de inviere

Sunt absolut convins ca majoritatea dintre voi s-a dus sa ia Lumina Sfanta a Invierii.
Asta am facut si eu, lucru pe care il fac de foarte multi ani; cam de la 7 ani ma duc, lucru care l-am invatat de la bunica mea.

Pe langa faptul ca atmosfera traditionala pe care ar fi trebuit sa o simt (sa o simtim fiecare dintre noi), a lipsit cu desavarsire, am fost surprins (NU PLACUT) chiar in noaptea in care am mers sa iau lumina cu fratele si unul din cei mai buni prieteni ai nostri.
Am plecat de acasa cam la 24.45, iar pana la biserica am facut pe jos, doar 5 minute, astfel la 24.50 am ajuns in fata bisericii.Nu mi-a venit sa cred ca mai erau doar 10 minute pana incepea slujba si se impartea Lumina, iar unul din dascali (cred ca dascal era) era cocotat pe schela noii biserici care se ridica si monta sistemul de iluminat si sonorizare pentru cele 10 minute de slujba care este tinuta afara de catre preot.Este INCREDIBIL!!!...se ocupa de organizare chiar in timpul slujbei!!!!Ma gandesc, nu a avut nimeni timp, sa puna luminile, boxele etc. macar cu o zi in urma????
Dar imediat cum s-a facut miezul noptoii am mai observat ceva...nu s-au batut clopotele ca sa cheme lumea la Inviere.Din toate partile se auzeau clopotele batand d ela alte biserivi din apropiere, numai aici NU.
Cu siguranta este cea mai neorganizata slujba de Inviere la care am fost.Din fericire mie nu imi place si nici nu imi sta in caracter sa dau nume sau ceva de genu' pentru ca nu are relevanta.
Oricum, degradarea se face tot mai observata si este pacat!

Hristos a inviat!Paste fericit tuturor, plin de implinire sufleteasca, dar si multa, multa sanatate!

Atunci cand inveti ceva...inveti si pe cei din jur

Astazi este una din zilele in care cu siguranta am invatat ceva.Nu va dezvalui de la cine sau unde....este irelevant.Conteaza doar ce am invatat.
Pe aceasta lume fiecare este o bucatica dintr-un intreg, dar fiecare bucatica este individuala - personalitati diferite, familii diferite, corpuri diferite, religii diferite si lista ar putea continua; dar unde vreau eu sa ajung, este ca avem si probleme diferite.Fiecare le stie pe ale sale si fiecare incearca sa recunoasca sau nu si sa le rezolve sau nu.Dar orice am face, le stim, iar acest lucru il spunem cu voce tare (de cele mai multe ori) tocmai pentru a arata celor din jur ca viata noastra nu este perfecta (ceea ce este perfect normal) sau ca avem nevoie de ajutor si sprijin.
Ideea este ca problemele le gandim si le exprimam.Si oricare ar fi problema, niciodata sa nu spui: "AM OBOSIT SA MAI LUPT!"  pentru ca cineva va fi intotdeauna aproape de tine si te va ajuta, indiferent cat de bun sau mai putin bun esti.
Eu recunosc acest lucru si am vrut sa vi-l spun si voua, tocmai pentru ca stiu ca nimeni nu poate avea o viata perfecta, in care sa nu avem probleme.

Spot promovare Campanie "S-au nascut ca sa traiasca"

Am postat acest filmulet pentru ca eu am ramas impresionat de senzatia creata la vizionrea acestuia.Parerea mea este ca acesta este un spot sugestiv, ce indeamna fiecare persoana sa se gandeasca si la cei din jurul lui, ba chiar sa contribuie printr-un gest simplu la oferirea unei vieti pentru copiii nascuti prematur.

Accesorii originale handmade - SCHMUCK-BOX.TK

Pentru ca se apropie sezonul cald si toate femeile vor sa isi etaleze noile achizitii in materie de vestimentatie, nu se poate sa treaca cu vederea ACCESORIILE.

Doua dintre prietenele mele cele mai bune care invata in Liceul de Arta "Carmen Sylva" Ploiesti, va propun produse pe care le creeaza personal in cel mai original mod cu putinta, diversificand periodic modelele si aducand odata cu acestea, finetea, eleganta si de ce nu exuberanta; astfel incearca sa se adreseze cat mai multor personalitati si grupe de varsta.

Vine in sprijinul potentialilor clienti si cu posibilitatea comandarii unor accesorii, in functie de cerintele personale ale fiecaruia.

Acestea sunt un cadou perfect pentru cei dragi, iar preturile sunt accesibile.

Toate acestea pe http://www.schmuck-box.tk/ 
Adre sa e-mail: schmuckbox@yahoo.com

NEDELCU RUXANDRA - 0730.544.905
CONSTANTIN ANDREEA - 0761.664.083

Odata cu trecerea timpului

Nu am mai avut activitate pe blog de mult timp, dar pentru ca duminica, 20 martie implinesc 18 ani, m-am gandit ca merita sa imi fac timp sa mai scriu cateva cuvinte.

Acum cateva zile vorbeam cu mama despre cat de repede s-au derulat lucrurile in ultima perioada de timp (4 ani) si am ramas pe ganduri pentru o clipa, reflectand im mintea mea, trecutul; si una din amintirile pe care nu le voi uita niciodata mi-a acaparat atentia, si anume perioada in care aveam in jur de 14 ani.In pragul aniversarii de 14 ani, imi spuneam: "Mai sunt doar patru ani si gata...o sa fiu pe cont propriu si realizat!" (realizat, insemnand pe vremea aceea, ca o sa fac ce vreau eu, iar asta era de ajuns pentru ca imi imaginam ca iesirile cu prietenii, jocurile - de tot genul si alte lucruri pe care le faceam atunci vor ramane valabile pana in momentul implinirii a 18 ani).Nici nu va dati seama ce moment frumos am trait atunci si cat de putin timp mi se pareau cei patru ani ce aveau sa se scurga.
Dar timpul a trecut si dupa cum stim toti, timpul aduce schimbare.Iar lucrurile s-au transformat astfel: iesirile cu prietenii au ramas valabile, dar notiunea de prieten e complet diferita (pentru cei care au mai citit postarile mele, inteleg perfect ce vreau sa spun); jocurile au capatat notiunea de "treaba", liceul il voi termina in curand (iar acest lucru nu mai este neaparat ceva ce ma face fericit, precum gandeam acum patru ani), iar eu in mod general m-am schimbat foarte mult.

Acum am o alta idee asupra perioadei pe care tocmai o traversez.Am asteptari foarte mari de la mine si ce conteaza cel mai mult in ceea ce am spus, este ca aceste asteptari am de gand sa le "bifez" in cel mai corect si demn mod cu putinta (pentru a-mi demonstra mie si celor din jurul meu, ca se poate acest lucru).
Iesind putin din sfera generalitatilor (aceste lucruri le voi demonstra, nu insirui intr-o fraza), pentru viitorul apropiat imi doresc sa termin liceul cat se poate de bine (voi da tot ce am eu mai bun) si sa intru la facultatea de psihologie - stiinte ale educatiei (lucru care nu s-a schimbat de acum patru ani).La nivel de perceptie, analizare imi doresc sa reusesc sa mai reduc "gandirea prin intermediul sufletului" si sa las mintea sa decida (de multe ori aspru) o parte din decizii.
De ceva vreme am reusit partial sa las in jurul meu numai oamenii care consider eu ca merita sa fie in cercul meu de prieteni si amici si voi continua sa fac asta.

"Pana acum am reusit intru totul sa trec prin viata cu capul sus, cu toate ca inercarile momentului ma dezarmau permanent.Despre mine, consider ca am dat dovada de o maturitate ce ma onoreaza, in tot ceea ce am facut.Am si o serie de regrete: am ranit de multe ori persoane care nu meritau asta, dar sunt constient ca am fost si eu ranit foarte mult de persoane la care nu ma asteptam sau ma asteptam foarte putin.Daca este sa imi doresc ceva aume, este ca vreau sa fiu remarcat pentru munca pe care o depun - munca pe care o fac din toata inima si pentru care imi asum si responsabilitatea totala.Ar mai fi lucruri de spus, dar esentialul l-am expus."

Pentru ca eu cred in destin, ma adresez viitorului: "Te respect, iti ofer tot ceea ce stiu si te creez, dar fii pregatit sa te controlez!"

*nu atasez postarii o fotografie...prefer sa intelegeti cuvintele

Voluntariat in cadrul Programului Sigur.info Ploiesti

Programul Sigur.info are ca scop facilitarea navigarii in siguranta pe Internet a copiilor.Este coordonat la nivel national de Organizatia Salvati Copiii Romania, fiind finantat de catre Comisia Europeana.

Daca esti interesat de voluntariat si nu ai gasit inca mediul cautat de tine, Programul Sigur.info te provoaca la activitati recrative, energizante in care vei gasi un colectiv profesionist si plin de initiative.

Ca si Coordonator al Programului in Ploiesti, iti stau la dispozitie cu informatii utile despre proiect, voluntariat, resurse educative, dezvoltare personala si multe altele.

Pentru cei interesati, datele mele de contact sunt: andrei.sigurinfo@yahoo.com , 0728.946.484

Mai multe informatii pe www.sigur.info

S-au nascut ca sa traiasca! - Redirectioneaza 2% din impozitul pe venit catre copiii nascuti prematur

In Romania mor de doua ori mai multi copii in primele luni de viata, fata de media europeana.Una din cauzele majore ale deceselor infantile este prematuritatea.Pentru ca vin pe lume prea devreme, prematurii sunt mici si fragili, chiar si un fir de praf le poate fi fatal.

In tocmai de aceea, anul acesta Salvati Copiii Romania va dedica campania de colectare a 2% din impozitul pe venit maternitatilor si sectiilor de nou nascuti din Romania, astfel incat acestea sa poata oferi asistenta medicala adecvata prematurilor.Avem nevoie de sprijinul si generizitatea dumneavoastra, pentru a sustine campania si a disemina acest mesaj in randul angajatilor, colegilor si tuturor celor care pot si doresc sa redirectioneze 2%, astfel incat, impreuna sa schimbam in bine lucrurile - 2% din impozitul pe venit inseamna, pentru copiii nascuti prematur, 100% viata.
Va adresam rugamintea de a completa Formularul 230, daca in 2010 ati realizat venituri doar din salarii si asimilate acestora sau Formularul 200, daca in 2010 ati obtinut venituri din alte surse (activitati independente, cedarea folosintei bunurilor etc.), redirectionand astfel 2% din impozitul pe venit catre Organizatia Salvati Copiii.Formularul trebuie completat cu datele personale (de mana, cu majuscule) si semnat.Nu este necesara specificarea sumei (institutia fiscala o va calcula si o va vira conform legii) si nici atasarea Fisei Fiscale.Formularul completat va fi ridicat si depus la registratura administratiei financiare de catre voluntarul Organizatiei Salvati Copiii din Ploiesti, Voinea Andrei - 0728.946.484 sau poate fi depus de fiecare salariat la oficiul postal, prin scrisoare recomandata, pana cel tarziu la data de 15 mai 2011.

In cadrul campaniei 2% de anul trecut, Salvati Copiii a reusit sa stranga suma de 165.382 Euro, bani care au fost utilizati pentru a sprijini educational si social 583 de copii: 106 copii din Petrila, 50 copii din Cluj-Napoca, 132 copii din Constanta, 109 copii din Iasi si 186 copii din Bucuresti.263 dintre ei au avut asigurate o masa zilnica, imbracaminte si personal calificat care sa le ofere educatie de calitate, 78 de copii au fost reintegrati in scoli, prin programul A doua Sansa, iar 185 de copii au frecventat cursuri de tipul Scoala dupa Scoala, pentru a preveni abandonul scolar.Alti 320 de copii au fost sprijiniti cu rechizite, au participat la activitati de consiliere si informare, precum si in tabere de vara.

Fiti alaturi de noi si in acest an, sustinand programul de reducere a mortalitatii infantile, astfel incat, fiecare copil care vine pe lume sa traiasca.In numele tuturor copiilor care lupta pentru viata lor, va multumim!


Cu deosebita consideratie,
Gabriela Alexandrescu
Presedinte Executiv

P.S. -Pentru Formularul 230/200, ma puteti contacta la adresa de e-mail voinea_andrei1993@yahoo.com

CONCURS DREPTURILE COPILULUI - SALVATI COPIII (2010-2011)

Salvati Copiii deruleaza in peste 100 de scoli generale si colegii din Municipiul Bucuresti si din tara proiectul educativ "Si noi avem drepturi", in baza conventiei de colaborare nr. 26003/ 16.02.2001 cu Ministerul Educatiei si Cercetarii.

Pentru a marca implinirea a 20 de ani de la ratificarea Conventiei ONU cu privire la Drepturile Copilului de catre statul roman, Salvati Copiii lanseaza concursul anual de proiecte "Drepturile Copilului" in data de 20 noiembrie 2010, pentru anul scolar 2010-2011.

Sunt invitate sa participe echipe formate din maxim 4 elevi inscrisi in clasele V-VIII.Copiii care manifesta un interes deosebit in promovarea drepturilor copilului sunt incurajati sa desfasoare proiecte in scolile si comunitatile din acre provin pentru promovarea principiilor Conventiei ONU cu privire la Drepturile Copilului.
Acest concurs reprezinta finalitatea unui an scolar in care se lucreaza pe tematica drepturilor copilului si se desfasoara in Bucuresti si alte 12 judete unde exista filiale Salvati Copiii (Arges, Brasov, Caras-Severin, Constanta, Dolj, Hunedoara, Iasi, Mures, Neamt, Suceava, Timis, Vaslui).La concurs participa scolile in care voluntari ai organizatiei sau cadre didactice desfasoara ore pe tematica Drepturilor Copilului sau activitati extracurriculare legate de cunoasterea si promovarea acestor drepturi, dar si scolile care si-au exprimat interesul de a participa cu proiecte.

Concursul este structurat pe 3 stape:
1) Prima etapa a concursului se desfasoara la nivelul scolii, incepand cu luna noiembrie 2010.Copiii se vor organiza in echipe de maxim 4 elevi de gimnaziu, acestia putand proveni din aceeasi clasa sau din clase diferite; de exemplu, o echipa poate fi formata din elevi de la clasa a VI-a, a VII-a si a VIII-a.Aceste echipe vor derula activitati pe tema promovarii drepturilor copilului sau vor inscrie un proiect pe care vor sa il desfasoare in scoala sau in comunitatea lor.Rezultatele activitatilor si lucrarilor lor vor fi evaluate de un juriu compus din elevi si profesori din scoala respectiva.

2) A doua etapa se va desfasura la Organizatia Salvati Copiii in mai 2011.Echipa care a fost desemnata de catre fiecare scoala ca fiind castigatoare va trimite la Organizatia Salvati Copiii din orasul sau, pana pe data de 16 mai 2011, rezumatul activitatilor din scoala, sau al proiectului, in format electronic, la adresa adina.clapa@salvaticopiii.ro .Acesta va fi evaluat pe baza unor criterii stabilite de catre o comisie compusa din reprezentanti ai Inspectoratului Scolar, reprezentanti ai Organizatiei Salvati Copiii si 3 voluntari din grupul de actiune al Organizatiei Salvati Copiii.Evaluarea se va face pe 20 mai 2011, rezultatele urmand sa fie anuntate in termen de 2 zile dupa aceasta data.

3) A treia etapa, va avea loc in luna iulie 2011.Membrii echipelor clasate pe primele trei locuri in Municipiul Bucuresti si cate o echipa premiata din cele 13 filiale ale Organizatiei Salvati Copiii vor participa la o tabara de lucru cu tema "Drepturile mele".

Prin acest proiect, Salvati Copiii continua eforturile de a promova drepturile copilului la participare, garantat de Conventia ONU cu privire la Drepturile Copilului.De asemenea, consideram ca o implicare mai serioasa a copiilor in viata comunitatii lor va determina o responsabilizare a acestora si va aduce o abordare noua la respecatrea drepturilor copiilor.

Pentru mai multe detalii, ne puteti contacta la numarul de telefon 316.61.77 (persoana de contact Adina Clapa) sau e-mail: adina.clapa@salvaticopiii.ro .

Voluntar Voinea Andrei: 0728.946.484 sau voinea_andrei1993@yahoo.com

Nastere, viata, moarte

In seara asta am vazut unul din episoadele din One Tree Hill in care mi-a trezit interesul sa scriu.
Se spune ca oamenii se nasc si mor goi si singuri.Si poate ca asa este, dar nu in totalitate.Iata varianta mea descrisa a ceea ce am scris mai sus.
Oamenii vin dezbracati pe lume.Si asa este - o certitudine deja cunoscuta.Dar nu goi si singuri.Vin puri si cu sentimente (nu vrei sa-i ranesti unui copil sentimentele, pentru ca te va taxa imediat si fara remuscari) si insotiti de acea putere divina (care exista in orice religie, dar sub diferite nume).
In viata continuam exact asa cum am inceput, dar avem semnificatii diferite la ceea ce am descris mai sus.Suntem imbracati (si cu haine si cu personalitate) si suntem intotdeauna insotiti (Dumnezeu si oamenii - de cele mai multe ori vedem decat partea cu oamenii) sau nu (nu vrem sa-L vedem si spunem ca suntem singuri - pentru ca nu avem oameni langa noi).Si este normal sa credem ca suntem singuri cand oamenii ne parasesc.
Iar cand murim sigur suntem insotiti (fie de El si oameni, die doar de El).

Dar oamenii intotdeauna se intreaba.De ce facem atat de multe lucruri in viata, daca plecam fara ele.Adica ce este important in viata si semnificativ?Raspunsul meu este general: fiecare clipa a vietii sa o facem sa ne bucure orice ar insemna asta).

Important este ca totul sa fie important!!!