joi, 8 octombrie 2009

Povestea inimii


Era intr-un timp, o tara in care oamenilor li se puteau vedea inimile.Intr-o zi, un tanar se opreste in centrul unui oras si incepe sa se laude cu perfectiunea inimii lui.Oamenii au inceput sa se  stranga in jurul lui sa ii admire inima care nu avea nici-o fisura sau semn si cu totii au spus ca este ccea mai frumoasa inima vazuta de ei, tanarul fiind foarte mandru de inima sa.

Deodata, un batranel se apropie de multimea stransa in jurul tanarului, si cu un glas linistit spune:

- Nu mi-as compara niciodata perfectiunea inimii lui cu frumusetea inimii mele.

Oamenii stransi si tanarul isi indreapta atentia catre batranel si inima acestuia care era colturoasa si plina de cicatrice, locuri unde bucati din ea au fost inlocuite cu altele care nu se potriveau, ba chiar erau locuri lipsa, rani adanci care sangerau.

Dupa cateva momente, tanarul ii spune batranelului:

- Cum poti compara inima mea perfecta cu inima ta care este toata o rana plina de sange?

- Da, a spus batranelul.Inima ta arata perfect, dar niciodata nu mi-as schimba inima cu inima ta.Fiecarei persoane de langa mine, eu i-am daruit o bucatica din inima mea, iar acea persoana mi-a daruit si ea, la randul ei, o bucatica din inima sa, dar cum nu erau calculate milimetric, raman margini colturoase care imi aduc aminte de dragostea pe care am impartasit-o fiecarei persoane.Uneori am daruit bucatele din inima mea, fara a primi in schimb , nici macar o bucatica din inima lor si astfel s-au format goluri si rani adanci  care arata ca iubirea presupune riscuri.Si desi, ranile sangereaza si inca dor, ele imi amintesc de dragostea ce le-o port acestor oameni;si, cine stie, intr-o zi se vor intoarce sa-mi umple golurile cu bucati din inima lor.Intelegi acum, care este adevarata frumusete a inimii? a incheiat cu glas domol si un zambet cald batranelul.

Tanarul a ramas tacut deoparte, siroaie de lacrimi brazdand obrajii acestuia.S-a apropiat apoi timid de batranel, a rupt o bucatica din inima sa perfecta si cu mainile tremurande i-a intins-o batranelului care a primit-o si care la randul sau a rupt o bucatica din inima sa, facand loc bucatei tanarului.Batranelul i-a intins bucatica sa de inima tanarului care a primit-o.Se potrivea, dar nu perfect, pentru ca marginile erau cam colturoase.

Tanarul si-a privit inima, care nu mai era perfecta, dar care era mai frumoasa ca niciodata, fiindca în inima cândva perfecta pulsa de-acum dragoste din inima batrânelului. Cei doi s-au îmbratisat, si-au zâmbit si au pornit împreuna la drum.


7 comentarii:

Voinea Andrei spunea...

Voi fi tot eu cel care va da primul coment la aceasta postare.
Aceasta poveste nu vrea sa arate ca toti trebuie sa fim prieteni intre noi, ci doar ca daca am fi putin mai atenti in ceea ce priveste persoanele din jurul nostru si am vedea cu adevarat calitatile si sentimentele ce caracterizeaza persoana respectiva, nu ar mai exista atat de multe neintelegeri intre oameni, iar inima, oricat ar fi ea de inestetica vizual, ar sadi pace in suflet si legaturile dintre oameni ar fi mult mai stranse, indiferent de culoarea pielii, orientare religioasa, nationalitate, varsta, etc.
Pe parcursul vietii formam diferite grupuri (la scoala, acasa, in cadrul echipelor sportive, la locul de munca, etc), dar dupa ce grupul se desparte din motive mai mult sau mai putin importante, ne dam seama ca nu am cunoscut persoanele si nici nu am invatat de la ele, atat de mult pe cat ne doream.
In incheiere as vrea sa spun tuturor sa fie mai atenti cu cei din jurul lor si sa fie mai atenti in ceea ce priveste lectiile de viata pe care le poti primi din partea oricarei persoane, fie ea copil, adult, batran, bogat, sarc, frumos, urat...

DeEa spunea...

Andrei...vreau sa-ti spun ca imi place stilul tau si modul tau de a te exprima. Cu siguranta ai dreptate prin tot ceea ce spui in "Povestea Inimii" si in propriul comentariu...Dar am sa-ti spun si eu ceva. Viata m-a invatat sa fiu ceva mai realista... Si sincer...din ce vad eu in jur, imi pare ca e nevoie de schimbare. Si sunt de acord cu tine... ar trebui sa fim mult mai atenti la ceilalti, dar cred ca e ceva mai greu de realizat acest lucru...Important este sa incepem cu cele mai banale lucruri, esentiale de fapt, precum RESPECTUL, ce in multe cazuri, lipseste cu desavarsire. Deci...baza unei schimabri, a unei eventuale apropieri de lumea din jur, o constuie ideea observarii a tot ceea ce se neaga, se evita, se ignora sau pur si simplu nu se ia in considerare.... Nu stiu cat de mult ma fac inteleasa, dar...in principiu voriam sa stii ca mi-a placut tare mult povestea ta si in multe privinte am aceeasi opinie ca si tine...

DeEa spunea...

Andrei...vreau sa-ti spun ca imi place stilul tau si modul tau de a te exprima. Cu siguranta ai dreptate prin tot ceea ce spui in "Povestea Inimii" si in propriul comentariu...Dar am sa-ti spun si eu ceva. Viata m-a invatat sa fiu ceva mai realista... Si sincer...din ce vad eu in jur, imi pare ca e nevoie de schimbare. Si sunt de acord cu tine... ar trebui sa fim mult mai atenti la ceilalti, dar cred ca e ceva mai greu de realizat acest lucru...Important este sa incepem cu cele mai banale lucruri, esentiale de fapt, precum RESPECTUL, ce in multe cazuri, lipseste cu desavarsire. Deci...baza unei schimabri, a unei eventuale apropieri de lumea din jur, o constuie ideea observarii a tot ceea ce se neaga, se evita, se ignora sau pur si simplu nu se ia in considerare.... Nu stiu cat de mult ma fac inteleasa, dar...in principiu voriam sa stii ca mi-a placut tare mult povestea ta si in multe privinte am aceeasi opinie ca si tine...

DeEa spunea...

App...daca ai timp si vrei sa cunsoti o viziune...usor abstracta despre viata, iti propun sa vizitezi si blog-ul meu. E ceva mai... bizar si cuprinde momente reale din viata, imbogatite cu fictiune. Ms anticipat. :*
http://me-deea-myself-and-i.blogspot.com

Voinea Andrei spunea...

Pentru inceput iti multumesc pentru timpul acordat comentariilor facute acestei postari.
Cu siguranta ca lipsesc lucruri esentiale , cum ar fi respectul, dupa cum ai spus si tu, dar ceea ce incerc eu sa arat (pe blog si nu numai) este ca trebuie sa strangem din dinti si sa ne fortam putin mai mult pentru a ne schimba mentalitatea legata de lucruri care, aparent nu ne sunt de folos si prin urmare, pe langa faptul ca suntem indiferenti, ne mai si batem joc de acele lucruri.Lucrul asta mi se pare degradant si eu nu pot sa raman indiferent in fata lui.
Iti voi da si un exemplu trait de mine si care inca ma urmareste si sunt sigur ca nu sunt singurul:de cand am devenit voluntar la Organizatia Salvati Copiii, am dat cap in cap cu mentalitatea omului, aceea ca ori eram eu cel ajutat, fie ca aveam nu stiu ce boala (m-i sa spus ca am SIDA) sau pur si simplu mi se spunea ca este un lucru de nimic ceea ce fac voluntarii.In ciuda a ce spunau ei nu stiau cu adevarat ce munca intensa se duce, ca lucreaza poate zeci de oameni pentru a face un bine altor persoane, ca fiecare persoana implicata se daruieste complet activitatii respective (cel putin eu o fac din tot sufletul si cu toata iubirea), s eleaga prietenii intre oameni (nu ca cele bazate pe nu stiu ce bunuri materiale sau pentru alte lucruri de nimic) si lista poate continua.

DeEa spunea...

Ma bucura mult faptul ca mai intalnesc si copii (daca imi permiti sa te numesc asa...) pe care ii preocupa viata celor din jur si acest lucru l-am vazut tot la organizatia Salvati Copiii, in care nu sunt inca voluntara, dar fac parte din Grupul De Initiativa de aproximativ un an...(Poate m-ai vazut la forumul de anul trecut:P ) Si vad in tine o persoana dornica de a ajuta. Iar astazi acest lucru este demn de toata aprecierea, pentru ca mai toti au devenit egoisti. Din experienta de viata pe care ai dezvaluit-o mai sus, observ ca se neaga munca voluntarilor. Ei bine, nu sunt in masura sa vorbesc despre volunatriat, dar si eu am participat la forumuri si la intalniri in cadrul organizatiei si am cunoscut oameni care intr-adevar se ocupa de drepturile copiiilor, ce in multe familii sau institutii nu exista si o fac din placere, avand scopul de a face un bine. Nu ar trebui sa conteste nimeni asta. Oricum, tu urmaresti un drum superb, prin care incerci schimbarea si pentru ca aceasta dorinta a devenit la un moment dat si pentru mine un scop, vreau sa-ti spun ca iti sprijin ideile si le respect in mod deosebit. Bravo tie!

Voinea Andrei spunea...

Iti multumesc din suflet pentru apreciere si iti doresc si tie la fel.Nu am avut cum s ate vad pentru ca anul trecut nu am fost la Forum.Presupun ca esti din Bucuresti, iar eu vin foarte des in Bucuresti ceea ce inseamna ca ne vom vedea cand voi mai veni.
Si da, ai foarte mare dreptate in ceea ce spui...sunt foarte multe persoane care se implica in organizatie si nu numai, iar acest lucru este de admirat.