Odata cu trecerea timpului

Nu am mai avut activitate pe blog de mult timp, dar pentru ca duminica, 20 martie implinesc 18 ani, m-am gandit ca merita sa imi fac timp sa mai scriu cateva cuvinte.

Acum cateva zile vorbeam cu mama despre cat de repede s-au derulat lucrurile in ultima perioada de timp (4 ani) si am ramas pe ganduri pentru o clipa, reflectand im mintea mea, trecutul; si una din amintirile pe care nu le voi uita niciodata mi-a acaparat atentia, si anume perioada in care aveam in jur de 14 ani.In pragul aniversarii de 14 ani, imi spuneam: "Mai sunt doar patru ani si gata...o sa fiu pe cont propriu si realizat!" (realizat, insemnand pe vremea aceea, ca o sa fac ce vreau eu, iar asta era de ajuns pentru ca imi imaginam ca iesirile cu prietenii, jocurile - de tot genul si alte lucruri pe care le faceam atunci vor ramane valabile pana in momentul implinirii a 18 ani).Nici nu va dati seama ce moment frumos am trait atunci si cat de putin timp mi se pareau cei patru ani ce aveau sa se scurga.
Dar timpul a trecut si dupa cum stim toti, timpul aduce schimbare.Iar lucrurile s-au transformat astfel: iesirile cu prietenii au ramas valabile, dar notiunea de prieten e complet diferita (pentru cei care au mai citit postarile mele, inteleg perfect ce vreau sa spun); jocurile au capatat notiunea de "treaba", liceul il voi termina in curand (iar acest lucru nu mai este neaparat ceva ce ma face fericit, precum gandeam acum patru ani), iar eu in mod general m-am schimbat foarte mult.

Acum am o alta idee asupra perioadei pe care tocmai o traversez.Am asteptari foarte mari de la mine si ce conteaza cel mai mult in ceea ce am spus, este ca aceste asteptari am de gand sa le "bifez" in cel mai corect si demn mod cu putinta (pentru a-mi demonstra mie si celor din jurul meu, ca se poate acest lucru).
Iesind putin din sfera generalitatilor (aceste lucruri le voi demonstra, nu insirui intr-o fraza), pentru viitorul apropiat imi doresc sa termin liceul cat se poate de bine (voi da tot ce am eu mai bun) si sa intru la facultatea de psihologie - stiinte ale educatiei (lucru care nu s-a schimbat de acum patru ani).La nivel de perceptie, analizare imi doresc sa reusesc sa mai reduc "gandirea prin intermediul sufletului" si sa las mintea sa decida (de multe ori aspru) o parte din decizii.
De ceva vreme am reusit partial sa las in jurul meu numai oamenii care consider eu ca merita sa fie in cercul meu de prieteni si amici si voi continua sa fac asta.

"Pana acum am reusit intru totul sa trec prin viata cu capul sus, cu toate ca inercarile momentului ma dezarmau permanent.Despre mine, consider ca am dat dovada de o maturitate ce ma onoreaza, in tot ceea ce am facut.Am si o serie de regrete: am ranit de multe ori persoane care nu meritau asta, dar sunt constient ca am fost si eu ranit foarte mult de persoane la care nu ma asteptam sau ma asteptam foarte putin.Daca este sa imi doresc ceva aume, este ca vreau sa fiu remarcat pentru munca pe care o depun - munca pe care o fac din toata inima si pentru care imi asum si responsabilitatea totala.Ar mai fi lucruri de spus, dar esentialul l-am expus."

Pentru ca eu cred in destin, ma adresez viitorului: "Te respect, iti ofer tot ceea ce stiu si te creez, dar fii pregatit sa te controlez!"

*nu atasez postarii o fotografie...prefer sa intelegeti cuvintele