Am realizat, ca situatiile de viata (mai mult sau mai putin problematice), prind un contur diferit pentru fiecare, dar mai ales pentru noi insine.Cu toate ca nu noi suntem implicati, ne afecteaza, cu toate ca par simple, complexitatea ne doboara, cu toate ca au rezolvare, n-o vedem, cu toate ca par copilarii, sunt importante, cu toate ca "pozam" tari in fata lor, suntem ridicol de surprinsi si poate chiar si "victime".
Dar poate cel mai greu de suportat, este faptul ca nu stim ce cale sa apucam, pe de o parte sa fim noi insine (asa cum numai noi ne stim), iar pe de alta parte sa rezolvam, nu sa evitam contactul direct cu problema, doar din simplul motiv ca am putea rani exact oamenii pe care nu vrem si pe care ii iubim.
Este printre putinele dati, cand nu am nimic de spus, referitor la sfaturi.Si poate ca nu mi-ar fi greu sa enunt, macar unul, dar stiu ca nici eu nu as crede in el.Exista mentalitatea omului in general, ca experienta dicteaza sfaturi, si este adevarat, dar stim foarte bine ca pusi in fata unei probleme, gasim intotdeauna un sfat (de la cei din jur sau de la noi), chiar daca este ceva nou.
Nu mi-a fost niciodata frica sa sfatuiesc si de cate ori am avut ocazia am impartasit oamenilor o parere, dar pentru ceea ce am spus mai sus, eu inca caut la mine o idee, dar care inevitabil ma face pe mine insami, propria problema.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu