Ma gandeam chiar acum, daca este o tipologie a prieteniei (fie ea stransa sau nu).Dar nu imi vine nimic in minte...mai ales ca tinand cont de ceea ce sunt si gandesc eu cu privire la acest subiect, tind sa fac trimitere catre acel lucru ideal...perfect.
Dar de ce spun asta?Pentru ca daca vreau sa ma gandesc la timpul petrecut impreuna, de foarte multe ori nu petrecem toate momentele pe care ni le dorim impreuna; daca ma gandesc la planurile pentru viitor ale fiecaruia, adesea nu sunt la fel; daca ma gandesc la mediile in care fiecare traieste si modul de viata, provenim din parti diferite ale lumii...
Asa ca oare, ce ne face prieteni, si chiar credem in asta?....cu toate cele mentionate mai sus.
Probabil obisnuinta sau poate faptul ca ne dorim cu ardoare sa apartinem unui grup....dar aici intervine orgoliul; adica stau doar pentru ca trebuie?Si iata o intrebare la care am multe raspunsuri si in acelasi timp, nici-unul.
Personal, privind acest lucru si analizandu-l catusi de putin, am trecut prin "greutatile" prieteniei....si m-am gandit dupa aceea: "Dar asta mai este prietenie daca nu indeplineste un minim de cerinte?"
Frumos pentru mine ar fi sa zic ca prietenia se modeleaza dupa situatiile ivite...dar ceva imi spune ca nu imi doresc sa cred in asta.Si ajung din nou la partea in care imi doresc prietenia ca o perfectiune sau mai bine zis o semi-perfectiune (cu toate ca nu are o logica) in care chiar daca nu ai timp, fa-ti timp pentru prietenii tai, chiar daca nu ganditi la fel, vorbiti, comunicati si ajungeti la un consens, chiar daca viata va duce pe cai diferite, uniti-le doar prin simpla prezenta a voastra s.a.m.d.
PS: Nu ma judecati pentru asta!Ganditi cu sufletul cand cititi asta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu